renunt. vine o vreme cand trebuie sa renunti, sa fugi cat te tin picioarele de ceea ce ai construit sau nu. de cele mai multe ori am dat gres in a construi ceva, dar am incercat, am avut rabdare, am fost migaloasa. am pus caramida cu caramida, mi-am calculat vorbele si actiunile, am slefuit oamenii pe care i-am vrut si am ridicat din nimicuri, mari palate. ale prieteniei, ale iubirii, ale comunicarii. si cand voiam sa inchid si eu un ochi pt a ma odihni, atunci se rasturna totul. poate greseala e ca nu trebuie sa construiesti pe nimicuri.stiu ca o sa ne afundam, dragul meu, in rahatul asta de relatie mai rau ca acum. asta e doar inceputul. stai linistit am prevazut totul, dar trecuse prea mult timp si incepusem sa sper…Ce ti-e si cu speranta asta! te face sa uiti de calcule. incepusem sa nu ma mai comport conform schemei. credeam ca e iubire. hahaha, da credeam ca e iubire. imi si spuneam: ie-te, bah, din nimik se facu ditamai relatia. ce otrava e si speranta asta. oricum nu mai puteam. dupa doi ani de adaptari la tine ajusensesem eu nimik. nu ma mai recunosteam, dar speram.
o sa plec de voi avea puterea. stii…odata cu varsta sau poate cu iubirea e din ce in ce mai greu sa renunti. e dureros realizezi ca nu ai insemnat prea multe. e mai dureros atunci cand o persoana iti ramane in suflet, desi ti-a facut rau. mie imi vine sa sar de gatul lui si cu lacrimi in ochi sa ii spun: uite ce mi-ai facut!( de fapt, am si facut chestia asta) i-am sarit in brate fiindca devenise si cel mai bun prieten al meu, singurul, si i-am spus uite ce mi-ai facut. m-ai distrus, acum eu ce ma fac? la cine apelez? cine ma mai ia in brate sa ma linisteasca, cine mai imi desclesteaza degetele? cine o sa mai fie langa mine? trebuie sa plec. m-as umili prea mult daca as ramane. nu pumnii sau infidelitatile dor, ci umilinta e cea care te trezeste
ceva in schema mea nu a functionat. ceva a ruginit exact cand incepusem sa am incredere. ce greu e sa te nasti fara incredere, iar atunci cand incepusem sa o cunosc…nah! un pahar de alcool, o pastila, doua ma vor anestezia putin, maine la fel, poimaine tot asa pana voi reusi sa uit sau sa ma afund de tot. nu mai conteaza.
stii, dragul meu, cineva mi-a zis : pentru ca ii esti si prietena crede ca ii poti ierta totul . iti eram si prietena si iti iertam totul, poate aici nu a functionat schema, poate ti-am fost prea aproape de suflet, poate tu nu voiai in relatia asta un bonus ca si prietenia adevarata. poate voiai doar o fata…ti-am fost prea multe. o sa plec si stiu ca ai sa vii dupa mine. atunci imi va fi cu adevarat frica, mult prea frica.